Spre finalul lunii august, o postare pe Facebook mi-a dat chakrele peste cap. Nikolay Dalakov, proprietarul BetterHalf Garage Wines, anunţa că noul său Pinotto – aka Pinot Noir 2016 –  este în sticlă. Cu amintirea precedentei ediţii, 2013, pe palpile, am intrat în fibrilaţie. Aşa că, pe 7 septembrie, băteam violent la poarta proprietăţii din Zmeevo, Stara Zagora. Nu de alta, dar denumirea de Garage Wines este pe bune, iar vinurile lui Nikolay sunt în ediţii limitate, care rar depăşesc 3000 de sticle. Şi bine am făcut, pentru că noul Pinotto a fost îmbuteliat în vreo 1000 de sticle normale şi încă 100 Magnum…

Ca sa fiu sincer, chestia cu bătutul violent a fost un eufemism. Că poarta era larg deschisă, pentru că pe acolo intrau lădiţele cu Muscat şi, odată cu ele, mii de albine, viespi şi alte zburătoare amatoare de soi aromatic. Nikolay era în ţinută de campanie, lipsea doar raniţa cu bastonul de mareşal. Dar asta nu părea să fie o problemă, pentru că ordinele sale, multe şi răspicat spuse, erau executate întocmai şi la timp. N-am avut timp să mă dezmeticesc şi deja aveam un pahar în mână, încercând musturile mai mult sau mai puţin fermentate. Mai cu Sauvignon blanc, mai cu Marsanne, mai cu Roussanne, ba din lemn, ba din argilă sau din inox, mai cu o scufundare de căciulă la Malbec-ul cules cu două zile în urmă. În 30 de minute uitasem de ce am venit. Iar acesta a fost doar începutul. Pentru că am ajuns în sala de degustare/salon/loc de desfăşurare al petrecerilor mai mult sau mai puţin băieţeşti, unde am mai descoperit câţiva vizitatori. Unii cunoscuţi, alţii, încă nu publicului nostru, dar, vă garantez, urmează. Printre cunoscuţi şi Svetlana Slavova, aka Alexandra Estate, aşa că degustarea care a urmat a fost mai lungă decât anticipam. Cu toate că aveam oareşce experienţă în ceea ce priveşte o degustare la Nikolay Dalakov, ceea ce s-a petrecut în acea seară mi-a depăşit aşteptările. Champagne, multe vinuri albe, din nou spumant, de data aceasta un Krug austriac!!!, mult râvnitul Pinotto, cu doar două săptămâni de sticlă, dar deja catifelat şi elegant… Apoi am trecut la lucruri şi mai grele, cum ar fi BetterHalf Chardonnay Single Vineyard 2015, prilej de dispute între mine şi Nikolay… Că eu, nu, că lemnul e uşor dominant,  că el, nu, că nu e… Până după jumătate de oră de la deschidere, când a trebuit să-i dau dreptate. Sigur, e greu de crezut că veţi mai găsi vinul acela pe piaţa, dar dacă se întâmplă miracolul, nu-l rataţi. E ca un Chablis bun, aproape Premier Cru, pe care nişte băieţi din Cote de Beaune l-au luat în lot ca să-l naturalizeze. A urmat cireaşa de pe tort, adică

Chateau L’Arrosee 2002, care, sincer, cred că ar fi vrut să mai stea câţiva ani prin sticlă, dar şi aşa a fost poezie. Pe la miezul nopţii Nikolay s-a retras, că avea cules de dimineaţă şi voia să coordoneze şi frontul din vie, iar publicitarii au plecat spre Sofia Eu am rămas cu doamnele, să combatem. Ele cu albele, eu cu roşiile. Şi încă o dată marea vorbă „Albul mută şi câştigă” s-a confirmat, pentru că eu am plecat la culcare însoţit de privirile uşor reprobative ale doamnelor…

Dimineaţă, pe răcoare, am apucat şi eu să mai vorbesc cu Nikolay. Are planuri mari, atât la Zmeevo, cât şi lângă Plovdiv, unde îşi va deschide în curând a doua cramă. Care, însă, nu va purta acelaşi nume. BetterHalf Garage Wines va rămâne la Zmeevo, acolo unde, în vreo doi, maxim trei ani, veţi putea merge la odihnă şi tratament. Cu vin, în principal.  Cât despre vinuri, ce să vă spun. Eu am plecat cu trei cutii de Pinotto, ca să fiu sigur că nu mai rămân pe uscat, ca anul trecut. Şi ca acum doi ani…