Dacă mai aveam îndoieli asupra devotamentului faţă de vin – şi în special faţă de cel românesc – al lui Cătălin Păduraru, ediţia 2019 a IWCB-Vinarium mi le-a risipit definitiv. Pentru că, după semi-sincopa de anul trecut, când, din motive deja cunoscute,  concursul a fost organizat pe ultima sută de metri într-o formulă redusă, acum evenimentul a redevenit unul demn de Vinofed, federaţie a marilor concursuri din care, începând cu 2017, IWCB este parte. Fără sprijin din partea autorităţilor – fie de stat, fie locale -, ceea ce, cu mici excepţii, nu prea se întâmplă în cazul concursurilor de vin, IWCB nu numai că a supravieţuit, dar a şi atins un nivel pe care nu-l anticipam. În primul rând, din punct de vedere organizatoric.

Pentru cei care nu ştiu, un concurs de vinuri nu se rezumă la competiţia propriu-zisă. În care se înscriu vinuri iar tu, organizator, inviţi juraţi care să puncteze probele. Pe lângă activitatea de bază apar cele adiacente, pentru că, dacă ai capul pe umeri, vrei să beneficizi de moment şi să le arăţi invitaţilor, mai ales celor străini, de ce merită ţara ta să aibă un concurs de vinuri mare, de ce i-ar trebui încercate vinurile şi de ce poate reprezenta o destinaţie turistică agreabilă. Şi nu doar pentru iubitorii de vin. Tot în grupa „colateralelor” intră seminariile, comunicările ştiinţifice, masterclass-urile. Şi, evident, organizarea unui program general bine gândit, care să conţină şi componenta de relaxare, în special cea activă. IWCB-Vinarium le-a avut pe toate. Şi, surprinzător, a reuşit să şi respecte orarul, ceea ce mai rar se întâmplă, chiar şi la case mai mari. Sigur, n-am fost noi în paturi cel târziu la miezul nopţii, cum şi-ar fi dorit Dana Păduraru, „celula dură” a organizării, dar, în rest, parcă a fost ceas elveţian.

Ca jurat, am apreciat toate cele patru zile ale evenimentului. De la cap la coadă. Dar în primul rând am apreciat programul de după concurs, care ne-a purtat pe la Zexe Zahana, GastroLab sau Fratelli, care ne-a facilitat participarea la lansarea Vintruvian Collection a celor de la Sarica-Niculiţel (sunt câteva vinuri pe-acolo pe care trebuie neapărat să le încercaţi!!!) sau la Ro-Wine, dar şi la „Wines with personality” eveniment cu scop caritabil, organizat de Winelover România şi susţinut de fondatorul #winelover, Luiz Alberto şi de Mirela Mateescu. Sigur, nu pot să omit nici comunicarea în premieră absolută a procedeului de obţinere a amprentei audio a vinului, proiect la care Cătălin Paduraru lucrează de ceva vreme şi care începe să ofere primele rezultate.

Ca preşedinte de juriu pot să mă plâng. În primul rând, pentru că am avut o comisie destul de eterogenă, cu juraţi uneori prea exigenţi. Dar şi pentru că am avut parte de câteva serii pe care nu le-aş oferi nici măcar duşmanilor. Glumesc, desigur, acesta nu este un motiv de supărare. Nu există concurs în care să nu ai parte şi de câteva vinuri mai puţin reuşite. Şi ar mai fi ceva… Uneori, proba a doua, pe care am solictat-o de câteva ori din varii motive, ajungea nu atât de repede pe cât aş fi dorit. În rest, chapeau bas! Felicitări, pe această cale, comisiei tehnice, care ştiu că a făcut eforturi pentru ca seriile să poată fi degustate în cele mai bune condiţii, dar şi sommelierilor, cu care am colaborat excelent.

Până la dezvăluirea rezutatelor, când voi reveni cu mai multe detalii despre IWCB-Vinarium 2019, nu-mi rămâne decât să transmit „Sincere Felicitări !” tuturor celor care au contribuit la bunul mers al evenimentului.