Autor: Cristian Cetăţeanu

Prin bunăvoința unui prieten, am fost invitat în data de 29 martie la o degustare de vinuri italienești la „Osteria Bella Toscana”. Am fost încântat, deoarece din zona de proveniență a vinurilor – Puglia – nu îmi aduceam aminte să fi băut vreun vin.

Drept urmare, în ziua stabilită m-am prezentat la „Osterie” cu vreo trei sferturi de oră înainte de ora anunțată pentru începerea evenimentului. Am sosit mai devreme în ideea de a mânca ceva (doar mergeam la o tavernă), pentru a putea face față celor 7 vinuri anunțate la degustare. Și doream cu atât mai mult să mănânc cu cât mă așteptam să urmeze un nivel ridicat de alcool, Puglia aflându-se în tocul cizmei Italiei, deci într-o zonă cât se poate de călduroasă. Dar, ghinion… La intrarea în local mi s-a spus că acesta este rezervat, deci nu pot mânca nimic. Așa că, am decis să mă plimb vreo jumătate de oră, până când avea să înceapă degustarea. Dar, atunci când ieșeam din „Osterie”, l-am văzut în depărtare pe Domnul Marian Timofti venind spre mine. M-a întrebat ce fac în zonă, i-am spus de degustare și despre încercarea mea de a cina. Dânsul mi-a spus că a venit la „Bella Toscana” din aceleași motive ca și mine: degustarea și o masă consistentă înainte. Așa că, având întăriri serioase, am intrat din nou în local. Dar, același răspuns. Nu se poate mânca. Noroc că a apărut Domnul Eugen Muşat, „stăpânul” Cramei „La Mușat”, organizatorul evenimentului. A intrat în vorbă cu Marian și ne-a poftit să luăm loc la o masă. Masa a fost aleasă strategic, chiar lângă ușă, deoarece preşedintele OSR urma să plece în acea seară în Republica Moldova și dorea să poată ieşi nestingherit în timpul degustării, fără a deranja pe nimeni.

Massimilliano Apollonio, unul dintre cei doi patroni ai „Apollonio Casa Vinicola”, dar şi enologul cramei, a început să ne introducă în tainele vinurilor sale. Prezentare a debutat cu un scurt istoric al cramei, care datează de la 1870,  fiind înfiinţată de Noè Apollonio, străbunicul actualilor patroni, care a început să facă vinuri din soiurile de struguri Negroamaro și Primitivo. Acum, „Apollonio Casa Vinicola” exportă vin în 35 de țări.Fără să se laude, Massimilliano Apollonio ne-a destăinuit că este și enologul cramei, dar și Președintele „Asociației enologilor din Puglia, Basilicata și Calabria”.

Ce am am mai reținut din prezentare este că strugurii se culeg noaptea, iar lungimea dopurilor este mai mare decât cea obișnuită, pentru a putea păstra vinul în condiții mai bune… Între timp, la masă ni s-a alăturat și binecunoscutul actor și iubitor de vinuri Adrian Păduraru şi, pentru că Marian Timofte urma să plece în curând, gazdele au hotărât ca la masa noastră să se înceapă degustarea, fără a ține cont de ce se petrecea în restul localului.

Așa că am avut parte o degustare pe „repede-înainte”, la fel cum este şi trecerea în revistă a celor 7 vinuri:

• ELFO Bianco D’Alessano – alb sec – 2017

Un vin plăcut, a cărui mineralitate te lovește imediat. Alcoolul cred că este undeva la 12-13%. Și, atenție, vinul nu are DOC, ci Indicație Geografică Protejată.

• ELFO Negroamaro – vinificat roze – 2017

Culoare bate înspre nuanța cuprului. La fel ca vinul anterior, alcoolul este 12-13% și are IGP – în această clasă se încadrează gama ELFO.

• 18 Fanali – 2017 – un roze sec din Negroamaro (100%). Alcoolul – 14%.

Un vin care m-a impresionat prin prospețime și vigoare. Și printr-o notă aparte, pe care nu am mai întâlnit-o la alte vinuri. Cauza – vinul a fost ținut în butoaie din salcâm. Așa că, un vin cât se poate de interesant. Dar nu în sensul rău al cuvântului „interesant”. Un vin pe care mă bucur că l-am băut.

• Mani del Sud – Salice Solentino Rosso – 2013 – roșu sec

Un vin 80% Negroamaro – 20 % Malvasia Nera. Alcool 14-15%. O culoare rubinie

După părerea mea, un vin exceptional. Se asociază foarte bine cu pizza și carne roșie. Şi vreau să adaug că vinul poartă denumirea unei poezii a lui Vittorio Bodini (1914-1970), care s-a născut la Lecce, deci în zona în care se află crama.

• Terragnolo Primitivo – roșu sec – 2012

Alcool 14-15%. Un vin „spicy”, dar care mi s-a părut cam subțire.

Oricum, după părerea mea, Primitivo este un vin rustic, care se asociază foarte bine cu un „barbecue”. Este învechit în stejar american, deoarece este foarte agresiv.

• Divoto – Negroamaro 70%, Montepulciano 30%.

Alcool 14-15%.

Un vin elegant, echilibrat, cu aciditate foarte bună și cu un final foarte lung.

• Vigna Vitrilli grande – 1997

Primitivo 50%, Negroamaro 20%, Aleatico 30%. Alcoolul peste 15%.

A fost prezentat drept vin de meditație. Nasul este excepţional, dar gustul mi s-a părut sub valoarea nasului – o contradicție.

În timp ce noi degustam, localul a început să se umple cu lume bună din domeniul blogger-ilor și a producătorilor de vin, apoi au apărut şi personalităţile.  Dacă la restaurantul „Ivan Pescar” am ratat-o pe Excelența Sa Paul Brummell, ambasadorul Regatului Marii Britanii și Irlandei de Nord în România, de data aceasta la degustare au participat Excelența Sa Marco Giungi, Ambasadorul Italiei la București și Alessandro Pitotti, Atașat al Ambasadei Italiei la București. Aș fi dorit să schimb câteva cuvinte cu Ambasadorul Italiei, dar cunoștințele mele de italiană se limitează doar la traducerea de documentații tehnice despre centrale, nefiind în stare să port o conversație cât de cât decentă în limba lui Dante. Așa că, am amânat „sine die” discuția.