Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU
Într-o seară ploioasă de mai, la primitorul magazin „Private Wine” din București s-a desfășurat prima seară de testare a compatibilității distilatelor de pe piața românească de profil cu „cafeaua Marghiloman”.
Experimentul a fost organizat de Mihai Nicolici în colaborare cu „Clubul lui Cetate”, un club al degustătorilor de cafea Marghiloman și de vin, din care fac parte profesori universitari, medici, avocați, ingineri etc… Dar ce este „cafeaua Marghiloman” ? Pentru a răspunde acestei întrebări trebuie să începem cu o poveste (de fapt, vor fi două).
Se spune că bogatul om politic – conservator – Alexandru Marghiloman (1854-1925), care a deținut și funcția de prim ministru al României în perioada martie-noiembrie 1918, se afla într-o zi la vânătoare însoțit de valetul său. La un moment dat, Marghiloman i-a cerut valetului să îi facă o cafea turcească. Dar, spre ghinionul (sau norocul, vom vedea…) său, valetul nu mai avea apă pentru cafea. Așa că, pentru a putea îndeplini porunca, acesta a improvizat: a utilizat, în locul apei, coniacul pe care îl avea pentru stăpânul său. În concluzie, a fiert cafea în coniac. Rezultatul a fost mult peste așteptări, astfel încât, în perioada interbelică, protipendada bucureșteană (și nu numai) se putea bucura de o „cafea Marghiloman”, adică de „un marghiloman” sau de „o marghilomană” la cafenele și restaurante precum „Capșa”. De asemenea, putea fi băută la negustorii armeni de cafea, ca de exemplu la Harutiun Agemian, care avea magazin de coloniale pe bulevardul Elisabeta nr. 18.
O a doua poveste, întrucâtva asemănătoare cu prima, se petrece la Sulina. Carol I se afla în orașul de la vărsarea Dunării în mare și a cerut să i se aducă o cafea turcească. Dar patronul cafenelei din localitate (patron care se numea Marghiloman) nu mai avea apă proaspătă, deoarece nu sosise încă șalupa care alimenta localul cu apă. Drept care, a folosit rom în loc de apă – rom, fiindcă suntem într-un oraș portuar. Lui Carol I i-a plăcut atât de mult această cafea încât a denumit-o după numele patronului, Marghiloman. Și, de aici, poveștile se unesc: cafeaua Marghiloman a început să fie băută de cunoscători. Așa a apărut o cafea aristocrată și aristocratică, pur românească. Aristocrată fiindcă este făcută cu distilate nobile (coniac sau, o treaptă mai jos, rom) și cu cafea arabica și aristocratică pentru că era băută de aristocrații vremii.
Dar să ne întoarcem la degustarea noastră. Pentru a ne putea situa cât de cât în spiritul interbelic, comitetul de inițiativă a hotărât să asocieze diversele variante de cafea Marghiloman cu șerbet de trandafiri cu apă rece, cu dulceață de nuci verzi, cu prăjituri de casă și cu biscuiți cu unt… În timp ce participanții se delectau cu șerbetul de trandafiri, organizatorii au prezentat o istorie a cafelei în lume, amintind de regiunea Kaffa din Etiopia de unde cafeaua își trage numele și de modul în care a început să fie folosită, apoi de migrația cafelei, adusă de arabi la Mecca și apoi la Cairo, de unde a ajuns la Constantinopole, la Veneția, la Viena, modul în care această licoare neagră a fost acceptată de creștini grație papei Clement al VIII-lea, aventurile furtului arborelui de cafea din Arabia și călătoria acestuia în Olanda, furtul unui lăstar din arborele de cafea al lui Ludovic al XIV-lea și traseul acestuia până în America Centrală și apoi în cea de Sud. S-a povestit despre cafenele, precursoarele actualelor rețele de socializare și despre similitudinile dintre începutul revoluției franceze de la cafeneaua de Foy și începutul Primăverii Arabe etc. etc. etc.
Apoi s-a trecut la istoria cafelei în Țările Române, amintind-se de logofătul Tăutu – primul locuitor al meleagurilor noastre care, teoretic, a băut cafea. Dar, de fapt, această povestire este o mistificare a istoriei (cine a participat la degustare știe de ce J). Au fost amintite primele cafenele deschise în București, toate gravitând în jurul fostei Curți Domnești. Iar în final s-a ajuns la povestea cafelei Marghiloman, pe care ați citit-o mai sus.
Metoda de „fabricație” a cafelei Marghiloman s-a folosit și la „Private Wine”. În loc de apă s-a folosit rom și divin (adică, pentru neinițiați, „coniac” moldovenesc).
Cafeaua aleasă a fost una columbiană. La începutul degustării s-a făcut o cafea turcească normală – adică fiartă în apă. Aceasta pentru a putea simți aromele cefelei și a o putea compara cu variantele de Marghiloman care au urmat. Cafeaua a avut arome de caramel, migdale și vanilie, având un corp mediu, la fel ca aciditatea – medie (cafeaua a fost prăjită cu 7 zile înaintea degustării și a fost măcinată pentru ibric).
Ca probe pentru lichidul „marghilomanului” am avut:
1) rom alb Takamaka – din Seychelles, cu caracter cremos și moale – alcool 38%;
2) rom Roner – R74 aged – obținut prin metoda Solera, are la bază o melasă din centrul Americii și este învechit 3 ani în butoaie folosite la obtinerea distilatului de mere Caldiff. Rezultă un rom cu note de prune, scorţişoară și struguri – alcool 40%;
3) rom Takamaka Extra Noir – din Seychelles, învechit în butoaie franțuzești urmat de o trecere finală prin butoaie de bourbon, care îi conferă un gust dulce cu iz puternic de caramel – alcool 38%;
4) divin KVINT V.S.O.P – maturat în butoaie de stejar 6 ani, cu gust catifelat – alcool 40%.
Marghilomanul cu rom alb Takamaka nu ne-a convins și nu a convins pe nimeni. Nu ne-a spus chiar nimic.
Am trecut apoi la marghiloman făcut cu R74. Toți participanții au fost încântați de rezultatul obținut, de modul în care cafeaua și romul se susțineau una pe alta, fără să intre în conflict sau să estompeze calitățile celeilalte componente. Se potențau una pe alta.
Nici Marghilomanul „fabricat” cu Takamaka Extra Noir nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor, așa că nu vom comenta nimic.
Ne așteptam ca divinul să bată romul la „Marghiloman” (din această cauză a și fost lăsat ultimul). Dar, în cazul de față, nu a fost așa. KVINT-ul s-a situat totuși deasupra romurilor Takamaka.
Deci, câștigătorul serii a fost, de departe, romul R74 aged. Deja aşteptăm să constatăm cum se va comporta acest rom în combinaţie cu alte tipuri de cafea. Şi, bineînţeles, rămâne de văzut cum vor “presta” alte vinarsuri și romuri în cafele Marghiloman.
Bibliografie