Cât mai am maşină şi nevastă care să ne întreţină – pe mine şi pe maşină, evident – o să mă plimb prin crame. Mai ales că acum am şi un alt proiect, care chiar necesită ilustra-mi prezenţă prin mai toate podgoriile patriei. Săptămâna aceasta, ca un proaspăt întors de peste Prut, am decis să merg în… Moldova. Nu de alta, dar tare mi-era dor să zac mai bine de o oră în coloana de maşini care încearcă, zi de zi, să traverseze podul de peste Buzău. Care, dacă nu ştiaţi, este în reparaţie…

Travagant

O să încep, oarecum surprinzător, cu începutul. Cu Travagant, noul proiect al lui Tudor Bălan, cel care, de când a intrat cu paşi apăsaţi în lumea vinului, creşte ca Făt-Frumos. Cel puţin asta e percepţia mea, reconfirmată şi după ce am văzut expoziţia de gusturi şi arome pe care a deschis-o pe Dealul Copoului. Despre vinuri, mai ales despre importurile proprii, numai de bine, dar asta nu e o noutate. Că despre Albert Bischot şi Schloss Vollrads lumea a mai auzit, dar despre selecţia de brânzeturi de top şi de charcuterie, mai puţin. Şi, parole de gourmet, merită să faceţi o vizită până acolo. Pentru că nu e doar un magazin, e un loc în care poti să apreciezi la adevărata valoare o sticlă de vin, cu sau fără asociere gastronomică.

Gramma cu oameni şi straie noi

Pe Marian Olteanu îl prinzi greu. E tânăr şi total neliniştit. Pentru că şi are multe pe cap. Mai nou, are în portofoliu inclusiv amenajări interioare… Prietenii ştiu de ce. Dar ştiţi cum e cu barza chioară…Adică am noroc, dau de el şi marţi dimineaţă sunt sus pe deal, evident, după ce google maps m-a testat prin toate hârtoapele pământului. Marian, evident, nu stă mult, că el nu stă. Cred că e ceva genetic… Deşi, după recolta nu tocmai strălucită din 2017, cu treisferturi mai mică decât cea precedentă, ar putea să mai respire. Că vin nu prea mai are de vândut. Iar cel care mai este se va vinde singur. Că-i bun. Chiar dacă alcoolul e mult mai sus ca la 2016. În cramă am avut un şoc. Mai mult spaţiu, mai multe vase mici. Îmi place, cred în povestea cu esenţele tari. La parfumuri, nu foarte, dar la vin, cu siguranţă.  În 2017 au vândut 8 vase de 2,5 vagoane şi, în schimb, au achiziţionat 9 vase cu capacitate de 4.000, 5.000 şi 10.000 de litri. Adică un control mai bun, calitate ridicată. Noul winemaker, Mihai Focea, pe care îl ştiam de ceva vreme, dar nu ca winemaker, îmi arată cele trei din cele patru tancuri care mai sunt pe plin. Vinuri roşii, realizate din struguri cumpăraţi taman de pe Dealurile Tutovei. Fetească Neagră, Merlot, dar şi un blend între cele două soiuri. Fără pic de lemn ajutător. Deci te aştepţi să-ţi întoarcă gingiile…Nici vorbă. Sigur, simţi astringenţa taninurilor, mai ales în Fetească, dar vinurile sunt surprinzător de blânde. „Am avut două tancuri cu Fetească, dar pe unul deja l-am terminat. Lumea a vrut vinul aşa, foarte proaspăt, aşa că am îmbuteliat şi l-am vândut”, povesteşte Mihai. Merlot-ul, în schimb, e mult mai echilibrat. Şi mai rotund. Va fece mulţi prozeliţi când va ajunge în sticlă. Mihai are şi el stresul lui. Cu rose-ul, care anul acesta a ajuns la un alcool cam prea ridicat. „Dar am învăţat lecţia, de acum voi face recoltare strict pentru vinurile rose”, promite. Se roagă doar să nu fie la început de septembrie, când are de susţinut lucrarea de doctorat. Care, şi ea, e o altă poveste. Dar n-are rost să vă plictisesc cu drojdii, suşe şi alte nebunii…

Surpriza Loredana

La ora 12 eram deja în nord-estul judeţului, la Bivolari. Aproape uitasem cât de departe e Crama Hermeziu faţă de şoseaua principală. Ai de mers peste doi kilometri până la locul în care Gabi Stoica, enologul cramei, continuă să facă minuni. Mă împrietenesc responsabil cu o Mademoiselle Rose, dar, în timpul discuţiei cu Vasile Lungu, am ocazia să revăd un vin pe care pariasem cu trei ani în urmă, Sauvignon Blanc 2014. Se ţine surprinzător de bine. Pe undeva e logic, Gabi e fascinat de şcoala germană, iar cu albele a scris istorie. De la Şarba de Odobeşti tot scrie. Gabi, evident, era în cramă, dar, surprinzător, făcea ordine în diplome. Tocmai veniseră cele de la Decanter. Numai anul acesta vinurile Cramei Hermeziu au strâns 17 medalii si două recomandări. În concursurile internaţionale, că dacă intrăm şi în zona naţională, distincţiile se dublează. Însă mare mea surpriză este discuţia cu Loredana Lungu. A cărei implicare în activitatea cramei este din ce în ce mai mare. Şi, poate de neconceput pentru mulţi, are rezultate.  Este şi motivul pentru care iniţiatorul proiectului, tatăl ei, adică, i-a dat mână liberă. E membru cu drepturi depline în Gaşca Lupilor Tineri ai vinului ieşean, alături de Victor Deleanu, George Măluţan şi Marian Olteanu. E ca un burete, absoarbe informaţia de peste tot, însă are şi capacitatea să o discearnă. Şi, foarte important, ştie să se impună. Chapeau…

Coloşii din Cotnari

Miercuri dimineaţă fac o liniuţă cu George Măluţan şi Victor Deleanu. De vreo 65 de kilometri. Ajungem la Cotnari, să văd noutăţile. Nu vinurile, ci investiţiile. Sigur, ştiam ce se vrea la Crama Axinte, vizitasem şantierul în februarie. Doar că atunci nu era nimeni la muncă. Acum, locul forfotea, era o desfăşurare de forţe cam ca la Bumbeşti-Livezeni. Păstrând proporţiile, evident. Valoare investiţiei a depăşit cu mult previziunile, ajungând deja la circa 12 milioane. Şi, pană la finalizare, se vor mai cheltui vreo patru. Cel puţin. Dar va fi impresionant. Tocmai ajunsese linia de îmbuteliere, iar Viorel Andronic, directorul combinatului, promovat şi la gradul de diriginte de şantier, era un pachet de nervi. Lipseau nişte componente şi ceva nu se potrivea. Am tăcut mâlc, dar oricum rămăsesem fără grai în momentul în care am sesizat cam ce efort a necesitat redesenarea vechii crame. Mult mai târziu l-am întrebat pe Viorel dacă lucrările vor fi finalizate până la începutul campaniei din 2019. „Nu, va fi gata acum, în septembrie 2018. Poate nu vor fi asfaltate căile de acces, dar clădirile şi toate dotările vor fi puse la punct”, mi-a răspuns acesta. Şi, nota bene, laboratorul este la stadiul de fundaţie, iar sala de degustare, una in care toţi peretii vor fi de sticlă, e doar în stadiul de proiect. E gata şi deplin funcţional, în schimb, noul depozit al Casei de Vinuri Cotnari, în care spaţiul şi ergonomicul se împletesc cu dotări bine gândite, inclusiv pentru şoferii care vin de departe să ridice marfă. Despre vinuri, cu altă ocazie…

Aaa, era să uit. Eu ţin cu Mihaela Buzărnescu la Roland Garros. Nu v-aţi bucura să vedeţi o Grasă de Cotnari la festivitatea de premiere???