Titlul complet ar fi fost Trei Crai de Dealu Mare faţă în faţă cu patru cavaleri ai apocalipsei. Dar nu intra pe wordpress, aşa că m-am limitat în a-i menţiona pe cei trei producători vizitaţi într-o frumoasă zi de iulie: Dagon Clan, Mierla Albă şi Ferdi.

Cei patru cavaleri, de fapt patru degustători pandemici, adică Mihai Vasile, aka Berbecutio, Cosmin Pop şi Cosmin Udrea, aka # PopşiUdrea şi cu subsemnatul, aka Io, am demarat la ceas de prânz din Bucureşti şi ne-am oprit taman în margine de Urlaţi, acolo unde se ridică, repede şi sigur, Crama Clanului Dagon. Mihai Răţulea, winemakerul, are, pe lângă o mulţime de alte îndatoriri, şi rol de diriginte de şantier… Dar tot şi-a găsit timp să ne arate beciul brâncovenesc în care îşi vor muta, măcar pentru câţiva ani, toate vinurile vechi, dar şi câteva parcele speciale, pe care nici nu le bănuieşti în spatele arbuştilor şi a rugilor de mure. După vreo oră petrecută pe Valea Nucetului, am plecat spre Conacul Ceptura, unde se află rezervele lichide ale societăţii. Şi ne-am pus pe degustat. N-o să vă spun prea multe despre vinuri, toate merită încercate, însă ca pont vă şoptesc tandru Clearstone şi Pinot Noir. Favoritele mele…

Ora 16 să se fi făcut când am ajuns la cea mai tânără entitate din Dealu Mare, Mierla Albă. Care este o minunăţie. I-am destăinuit şi lui Daniel Dorneanu, winemaker, co-proprietar şi, în acea zi, gazda noastră, că totul arată mai bine decât mi-am imaginat. Şi, Slavă Domnului, am avut ce să-mi imaginez, că am tot fost pe la cramă în ultima vreme… O cramă boutique cum scrie la carte, în care grija faţă de detalii face şi diferenţă, dar şi toţi banii. Marea mea bucurie a fost să încerc Chardonnay-ul 2018, care, acum, a ajuns în sticlă. L-am tot gustat de-a lungul timpului, am tot întrebat de el, dar Daniel, secretos din fire, n-a vrut să-mi spună nimic. Ba a şi jucat perfect rolul dezamăgitului, spunându-mi, pe la finele anului trecut, că vinul nu este ce s-a aşteptat el şi că e posibil să renunţe… Vinul, însă, îmbuteliat sub eticheta Crucea Manafului, este o poezie. Nu are structura incredibilă a de neuitatului Crai Nou 2012, însă compensează prin complexitate şi eleganţă. Din păcate pentru unii, este o poezie care se poate asculta (şi achiziţiona) numai de la cramă, aşa că e obligatoriu să ajungeţi acolo. Şi să vă bucuraţi de unul dintre cele mai frumoase domenii din România. Producătorul mai are două vinuri în portofoliu, inclusiv vinul icon, Mierla Albă, cupaj de Merlot şi Fetească Neagră, pe care e bine să îl luaţi acum, cât îl mai găsiţi, dar ar fi bine să-l beţi peste măcar cinci ani. Nu că n-ar fi o bucurie şi acum, dar…

Cât pe ce să cânte mierla de ora 18 când am plecat spre ultimul punct de control. O altă cramă boutique, şi ea plină de farmec şi de vinuri bune…Crama Ferdi. Noroc că aveam şofer bun şi Waze inspirat, astfel că n-am pierdut prea mult timp cu accidentul de pe DN şi am revenit pe Drumul Viilor. Iar la 19 trecute fix eram la Ferdi, care ne-a aşteptat aşa cum sunt aşteptaţi pelerinii pe El Camino. Cu vin. Bine, şi cu de-ale gurii, dar în principal cu vin… Ferdi are multe vinuri, poate prea multe pentru un producător mic. Însă la fel de adevărat este şi că fiecare vin are fanii săi. Nu prea rămân prea multe vinuri prin cramă înainte de campanie… Altfel, a fost o noapte de pomină. Pentru că am avut şansa să încercăm tot ce-am vrut. Inclusiv vinuri din 2019, încă în facere, care promit să fie fantastice. Ca un pont, cred că e momentul să achiziţionaţi en-primeur Feteasca Neagră Legend 2019, dar şi Mister S Rezerva 2019, adică un Shiraz extrem de dens, care merge în aceeaşi direcţie. Şi să nu uitaţi de Red King Rezerva, care, probabil, va sta mai mult prin baricuri… Dar cu Red King o puteţi rezolva cu anul 2017. Ferdi mai are câteva sticle. Şi mai găsiţi o Piţagaie, un Paul, un Mister M, vinuri care nu vă lasă la greu…