Autor: Cosmin Udrea

Probabil aţi observat că seara de marţi este rezervată la Lovin’ winebar unor evenimente în care producătorii locali sau importatorii vin mai aproape de client şi îşi prezintă o parte a portofoliului de vinuri. Având în vedere proximitatea faţă de domiciliul meu actual, atunci când timpul mi-a permis am spus prezent. Am fost plăcut surprins de atâtea ori să văd proprietari de crame, oenologi sau somelieri interacţionând cu clienţii sau iritat de faptul că alţii au considerat că e de ajuns să-şi trimită vinurile, considerând că publicul de acolo a venit să bea, nu să le afle povestea.

La un eveniment din prima categorie am luat parte la sfârşitul lui mai, atunci când sub umbrelă importatorului Domaine Muntean, reprezentanţii cramelor Mazzei din Italia şi Seifried din Noua Zeelandă au prezentat o mică selecţie de vinuri.

Seifried este o cramă de familie, fondată de un austriac în 1973, în mai puţin celebra regiune Nelson, insula de sud. Au pe rod 300ha de viţă de vie cultivate atât cu celebrele Chardonnay, Sauvignon Blanc şi Pinot Noir dar şi cu Riesling, Gruner Veltliner, Gewurztraminer sau Pinot Gris. Prezentarea vinurilor Seifried a fost făcută de Marie O’Riordan, European Market manager al cramei. Am gustat trei vinuri clasice pentru Noua Zeelandă, corecte, uşor de înţeles şi de pătruns în meniurile horeca locale:

Sauvignon Blanc Old Coach Road 2016 – cu aur la Berliner Wein Trophy şi 89 puncte WE este un vin bine primit de piaţă din România după cum susţine reprezentantul importatorului. Stilul clasic de Sauvignon de Noua Zeelandă, sec, acid, plin de fructe tropicale, bombastic şi “în your face style”. Încă foarte fresh deşi are deja peste doi ani de la recoltă. Un vin corect, plăcut, dar un stil cu care nu rezonez de fel.

Sauvignon Blanc Seifried 2016 – cu 91 puncte WS şi o pleiadă de medalii de argint pe la diferite concursuri europene. Este realizat din vii de minim 10 ani vechime, iar fructele tropicale, deşi prezente, sunt ceva mai reţinute lăsând loc notelor minerale şi de agrişe. Aciditatea susţinută, corpul mediu şi finalul citric revigorant îl fac să fie foarte băubil iar pe mine să cer al doilea pahar. Mult peste varianta Old Coach Road.

Pinot Noir Old Coach Road 2016 –  deşi a fost singurul fără medalii şi trofee obţinute la nivel internaţional, e cel care mi-a plăcut cel mai mult. Pentru că e genul de Pinot Noir uşor şi delicat, aproape transparent, cu note de fructe roşii proaspete, de trandafir şi ceva condiment provenit de la maturarea în baricuri vechi timp de 9 luni. E direct, fără fiţe şi uşor răcit merge bine şi vara.

Sunt convins că Seifried are multe alte vinuri interesante, personal aş fi fost foarte curios să văd variantele 2017, sau un Riesling dulce.

În partea a doua a degustării am trecut de la modernitate la lumea veche a vinului, Dario Pennino, Export Area manager Mazzei încercând pe cât posibil să scoată în evidenţă atuurile tradiţiei în comparaţie cu lumea nouă. Şi eu aş face la fel dacă aş vorbi despre o familie ce produce vin în Toscana încă din secolul XI, iar primul document cu referinţă la vinul Chianti ca denumire de origine îl are ca autor pe Ser Lapo Mazzei în 1398. Iar din 1435, pentru 24 de generaţii, familia Mazzei produce vin la Castello di Fonterutoli, inima companiei şi în ziua de azi.

Compania deţine în acest moment 117 ha în 5 regiuni din Chianti Classico, 34 ha în Maremma Toscana cumpărate în anii ’90 şi 21 ha în sud-estul Siciliei, lângă Noto, zona de origine pentru Nero d’Avola. 60 de oameni sunt angajaţi permanent iar recoltarea se face exclusiv manual. La degustare au fost prezentate 3 vinuri:

Ser Lapo 2014, un Chianti Classico Riserva din Sangiovese 90% şi Merlot 10%, produs din vii cu vârste cuprinse între 10 şi 30 de ani. Maturat 12 luni în baricuri şi îmbuteliat în Februarie 2017 într-o serie de 100.000 de sticle, a obţinut 91puncte James Suckling şi 90 WS. Un vin frumos în care predomină cireşele, proaspete sau în diverse stadii de gem, notele de forest floor şi vanilie. Corpolent, pe un stil cu fruct bine copt, plăcut, echilibrat de aciditate şi cu un final în note de tabac dar parcă i-a lipsit acel zvâc pe care mă aşteptam să-l simt la un Riserva.

Zisola Doppiozetta Notto Rosso 2014, un Sicilian cu 95% Nero d’Avola şi 5% Syrah. Ca o paranteză, numele doppiozeta vine de la dublul Z din numele Mazzei. Maturat 16 luni în baricuri de stejar franţuzesc, 50% la a doua folosire şi produs într-o serie de 13000 de butelii, e un vin puternic, intens, corpolent ce necesită o aerare serioasă. După 2 h de odihnă în decantor te simţi ca şi când te-ai plimba cu un coş de cireşe supracoapte de acasă prin bazarul de mirodenii din Istambul.  Cu o textură elegantă, tanini prezenţi dar moi, prezintă o aciditate surpinzatoare care reuşeşte să compenseze nivelul alcoolic ridicat. Un vin bun, o reală surpriză pentru mine. 

Mix36 IGT Toscana 2014, este un sangiovese pur sânge născut dintr-un experiment. În 1990 au plantat o parcelă de sangiovese ce conţine 36 de clone diferite, din care 18 exclusive din vii bătrâne ce au aparţinut familiei. Aşa cum cu mândrie declara, un vin experiment ce poate fi considerat în acelaşi timp şi “Cru” şi “Monovarietal” şi “Blend”. Maturat timp de 16 luni în butoaie de 500l de lemn franţuzesc şi îmbuteliat în decembrie 2016 într-o ediţie limitată de 2400 sticle este proaspăt, elegant şi complex. Mi s-a părut expresia pură şi clară a sangiovese-ului cu vişine şi coacăze roşii, note balsamice, totul învelit într-un corp plin, mătăsos şi urmat de un final lung cu aciditate revigorantă. Vinul serii!

O degustare în care atât Marie cât şi Dario, volubili şi dedicaţi, au excelat prin volumul şi calitatea informaţiilor oferite şi au pus umărul împreună cu gazdele de la Lovin la crearea unei atmosfere prietenoase şi relaxante.