Nu e nici măcar un record personal, dar e ceva de laudă, cred. 3150 de kilometri prin Balcani efectuaţi în exact o saptamână, nu e puţin lucru. Aaa, şi să nu uit partea cea mai importantă: peste 250 de vinuri degustate. Că acesta a fost scopul maratonului, nu doar să văd cum au înflorit cireşii pe diferite paralele şi meridiane.

Better Half , Alexandra Estate

Prima oprire a fost la Zmeyovo, la prietenul Nikolay Dalakov. Voiam să văd ce vinuri din recolta 2018 sunt gata şi cum se prezintă noua gama, Dalakov, vinuri realizate exclusiv în amfore. Aşa numitele kvevri. Am avut parte de o surpriză, pentru că acolo am gasit-o şi pe Svetlana Slavova, owner Alexandra Estate, deci degustarea a căpătat proporţii nebănuite. Pentru că n-au fost doar vinuri din 2018. În fine, dacă ajungeţi până în iulie prin Bulgaria nu rataţi o întâlnire – sau mai multe – cu albele şi rose-urile celor doi producători. Mai ales că au apărut şi lucruri noi, gen Roussanne, Marsanne. Şi spun iulie, pentru că, la cum dispar din stoc, e posibil să nu le mai găsiţi. Oricum, dacă e să fac doar câte o recomandare de la fiecare, o să aleg Rose Kvevri de la Dalakov şi blendul alb tip Cote du Rhone de la Alexandra Estate. Altfel, vă recomand să le încercaţi pe toate.

Bratanov

Pe cei de la Bratanov, şi în special pe Tanya şi pe Hristo, îi ştiu de mult. M-au impresionat când m-au rugat să le aduc o selecţie de vinuri din Tămâioasă Românească de la noi din ţară. Pentru că plantaseră şi ei Tamianka şi voiau să ştie cam pe unde ar trebui să ajungă. Domeniul e nou, sunt nici 13 ani de când s-a înfiinţat, iar vinuri au început să scoată abia în 2010. Dar au crescut constant în calitate şi, ceea ce e important, cred eu, nu fac rabat de la ideea de a face vinuri cu cât mai puţine intervenţii în cramă. Plus că via este organică. Cu toate riscurile de rigoare, pe care şi le asumă cu zâmbetul pe buze. Sigur, zona are, în general, un climat favorabil, dar mai vin şi ani precum 2014 sau 2018, când pierderile sunt importante. Noul enolog, Maria, o tânără talentată şi ambiţioasă, şcolită prin Franţa, s-a pliat ca o mănuşă pe ideile proprietarilor, iar rezultatele se văd. Recomand vinurile din Tamianka, atât cel sec, cât şi cel dulce, dar mai ales Cabernet Franc Private Reserve 2013, vinul care, acum, spune cel mai mult despre potenţialul viilor de langă micuţul sat Shishmanovo.

Tatsis

Pe 30 martie am ajuns în Goumenissa. La doi dintre oamenii de la care am învăţat foarte multe. Nu numai despre vin, ci şi despre viaţă, în general. Stergios şi Periklis Tatsis m-au aşteptat ca pe un vechi prieten. Ne-am aşezat mai întâi la poveşti, la gura sobei, abia apoi am trecut la treburi serioase. Gen degustare. Din sticle şi din butoaie. Tatsis lucrează bio-dinamic, dar nu vor avea niciodată certificarea pe etichete. Ar fi mult prea scump pentru o cramă de familie, care administrează doar 14 hectare de vie. Hectare împărţite pe vreo 20 de parcele. Cu diferite tipuri de terroir. Şi soluri, şi climă, şi sisteme de conducere a viţei de vie. Am avut norocul să ajung într-o zi de relaxare, una în care calendarul bio-dinamicii nu le dădea voie să facă nici munci în vie, nici în vinificare. Dar asta nu înseamnă că s-a stat. Eu l-am ajutat pe Stergios să schimbe cuţitele pentru arat, în vreme ce Periklis şi băiatul lui Stergios, Christo, aranjau cutiile pentru export. La Tatsis îmi va fi întotdeauna greu să fac o recomandare. Pentru că fiecare vin are povestea lui, e altfel. Aş fi vrut să vă povestesc despre noul Old Roots, 2015, sau de Xinomavro 2009, vin pus pe piaţă abia în 2018. Doar că vinurile acelea nu mai existau în cramă. Aşa că mă voi rezuma să anunţ vinurile ce se pregătesc să ne încânte, precum Limnio 2017, de o suprinzătoare fineţe, Xinomavro 2013 sau suprinzătorul blend Cinsault-Negoska 2017. Care va mai petrece măcar un an sau doi prin cramă. Şi vă invit la Cluj, la Masterclass, să vedeţi cum se prezintă clasicul blend Goumenissa (Xinomavro-Negoska), din două recolte diferite. 2014 şi 2007…

Thessaloniki Wine Show

Tot fraţilor Tatsis trebuie să le mulţumesc pentru o recomandare de restaurant. Murga, din Thessaloniki. Nu-l rataţi, serios!!! Reţete vechi, reinterpretate. Sau, mai bine, cum spune şi sloganul Oenops Wine, „Old Roots, New Routes”. Şi dacă tot am pomenit de Oenops, vă anunţ că vinurile lui Nikos Karatzas vor putea fi încercate la Central Park Wine Festival. Inclusiv noul XinomavRaw. Un vin în care vorbesc mai mult strugurii, argila şi flora spontană. Cu aceste vinuri am şi început, dealtfel, degustarea la Thessaloniki Wine Show. De unde o să încep să vă turui câteva recomandări: Vidiano şi XinomavRaw de la Oenops, Savatiano şi Rose Malagousia/Mandilaria de la Mylonas, Rose Saint-George şi Daemon de la Ieropoulos Family, Nemea şi Monopati 2017 (dar pe acesta il mai ţineţi 2-3 ani cel puţin) de la Aivalis, L’Esprit du Lac 2018 şi Ramnista 2015 de la Kir Yianni,  Tear of the Pine 2018, dar şi noua gama de Retsina –  Afros şi Roza, de la Kehris, Terrasea Santorini de la Mikra Thira, Dialogos (şi alb, şi roşu) şi Trilogia, de la Dio Ipsi (ambele proiecte comune Gerovassiliou- Tsaktsarlis, precum Biblia Khora), Plano Assyrtiko 2017 şi Techni Alipias Red 2017 (cam tânăr, dar bun), de la Wine Art Estate, La Vie en Rose 2018 şi Terra Leone Ammos 2016 de la Palivos, Malagouzia 2018, Chateau Julia Agiorgitiko+Refosco 2015 şi Amethystos Cava 2016 de la Costa Lazaridi. Ca doar aceste crame am apucat să le văd duminică.

Gerovassiliou

Pentru că luni am fost într-un alt loc drag sufletului meu, la Ktima Gerovassiliou. După ce, duminică, Argiris, băiatul lui Vangelis, mă asigurase că tatăl lui va fi la cramă. Am trecut prin toate vinurile domeniului, de recomandat, le recomand pe toate, dar plusurile au fost, pentru mine, nou-născutul Xinomavro Rose 2018, Ktima Gerovassiliou White 2018, Chardonnay 2017, Avaton 2016, Evangelo 2016 şi, evident, colecţia de top, Museum. Şi alb, şi roşu. Legenda vinificaţiei din Grecia îmi spunea că, spre deosebire de restul regiunii, pentru el 2018 a fost un an foarte bun, pentru că a scăpat de ploile care au creat multe probleme celorlalte crame. Se pare că microclimatul de lângă Epanomi a atras atenţia şi meteorologilor de peste hotare, astfel că, anul acesta, un profesor din Statele Unite va veni să studieze curenţii din valea în care este plantată via domeniului. Vor fi instalaţi circa 100 de senzori, care vor monitoriza timp de un an vântul, temperature şi umiditatea din plantaţie. Sincer, îl invidiez pe american. Să stai un an în acel colţ de paradis…Başca vinurile…Aaa, şi să vă mai spun că, începând din acest an, de la cramă pot fi achiziţionate şi alte produse marca Gerovassiliou, precum ulei de măsline, must copt şi Fleur de sel.

Chamlija

În Istanbul am fost doar ca să-l văd pe Mustafa Camlica. Şi să iau vinul pe care am vrut să îl am în Masterclass-ul de la Cluj. Cum eu am avut vreo trei optiuni, l-am lăsat pe Mustafa să aleagă. Mi-a spus: “Eu am şi soiuri locale, şi blenduri cu soiuri locale, dar dacă îl vrei pe cel mai bun, acesta este”. Ce-i drept, Sui Generis este un vin care impune respect pe oricare meridian este degustat, fie că e în Balcani, fie în Elevţia, Danemarca sau Marea Britanie. Că pe acolo se vinde el. Dar, pana la Bordeaux blend-ul din 2016, m-am bucurat împreună cu Mustafa de un Chamlija Chardonnay Felix Culpa 2014, uitat în frigiderul de vinuri al restaurantului Murver. Un restaurant de top, situat pe malul Bosforului, foarte aproape de Cornul de Aur. Este exclus ca acel Chardonnay să fie la Cluj, dar cu siguranţă că vizitatorii Central Park Wine Festival vor avea ocazia să vadă că Turcia are vinuri bune, foarte bune şi chiar extraordinare. Pentru că Mustafa Chamlija işi va prezenta vinurile în Parcul Central.

Matalj

Cu Nikola Mladenovic am apucat să mă cunosc pe fugă. Era în 2015, când vinul său, Kremen Kamen 2012, cucerea marele trofeu la Balkans International Wine Competition. L-am felicitat şi l-am ameninţat cu o vizită. Pe care abia acum am făcut-o. Aşa, pe fugă, dar am făcut-o. Şi am avut ce să văd. În primul rând noua cramă, a cărei construcţie a început în 2015. Apoi câteva dintre viile, mai noi sau mai vechi, pe care le deţine Nikola. N-am ajuns în parcela unde este Cabernetul din care apare Kremen Kamen, dar am văzut mostre de sol, că să îmi dau seama despre ce este vorba. Kremen Kamen înseamnă piatră de cremene. Şi chiar cremene este acolo. Nikola este în permanentă mişcare. Noile plantaţii conţin mai mult soiuri locale, precum Zacinak, Prokupac, Kadarka, Cerna Tamianka, dar şi Bargina, adică Braghina de Drăgăşani, pe care Nikola a venit să o caute chiar în locul de baştină, dar n-a avut noroc să o găsească. A descoperit-o, cu mult noroc, la un bătrân de lângă Negotin, care nu ştia ce are prin vie. A trimis-o la Rauscedo, la curăţat, purificat şi multiplicat şi, din 2017, face un vin alb, plin, cu impresionante arome de floare de salcâm. Că doar asta înseamnă Braghin în sârbă, salcâm. Dacă e cineva interesat, Nikola poate să ofere câteva coarde pentru multiplicare. Pentru Masterclass, însă, am ales Kremen Kamen. E, încă, nestemata coroanei. Ne vedem la Cluj!