Poate că aţi aflat deja că, anul acesta, România va fi prezentă, în premieră, la Campionatul Mondial de Degustare in orb. O competiţie organizată de prestigioasa publicaţie La revue du Vin de France şi ajunsă la cea de-a şaptea ediţie.

Dacă aţi aflat asta, ştiţi probabil şi componenţa echipei care va reprezenta ţara noastră la acest eveniment, care, anul acesta, va fi găzduit de Chateau de Chambord. Poate cel mai celebru castel de pe Valea Loarei, castel care, anul acesta, sărbătoreşte 500 de ani de existenţă. Dacă nu o cunoaşteţi, ei bine, fac eu prezentările şi o scurtă istorie a evenimentelor care au dus la participare şi la selecţie.

Era prin anul 2018, toamna, când, la o discuţie în jurul a câteva sticle de vin, Radu Rizescu, Răzvan Stoenescu şi cu subsemnatul au abordat subiectul Campionatului Mondial de degustare. Dar l-au abordat cu tandreţe, ceva gen: „Cum ar fi dacă…?” . Eu, recunosc, nu-mi făceam mari speranţe. Însă Radu Rizescu chiar a sesizat oportunitatea. S-a informat, a luat legătura cu organizatorii, a aflat detaliile şi apoi a început să caute sponsori. Spre meritul lui, i-a şi găsit – Iconic Estate, winelover.ro – , aşa că România era deja înscrisă la competiţie în momentul în care Radu m-a sunat. „Gata, ai bagajul făcut? Hai, că mergem în Franţa…”  Mergem, dar cu ce echipă? Aici trebuia să intervin eu. Până să apuc  să scot un cuvânt, Radu m-a informat că o contactase deja pe Julia Scavo. Care deja îşi dăduse acceptul. L-am felicitat pentru alegere, Julia este un profesionist desăvârşit, apoi i-am oferit şi eu două nume. Persoane pe care le cunosc şi a căror expertiză este la un nivel la care eu, recunosc, încă mai sper să ajung . Cei doi sunt Valentin Ceafalău şi Zoltan Szabo. Ultimul pe listă a fost, cu sau fără voia dumneavoastră, subsemnatul. C-aşa-i în tenis. S-a întâmplat să mă aflu la locul potrivit în momentul potrivit…

După ce am anunţat lotul şi am trecut de vizita medicală, am intrat în cantonament. Antrenorul şi căpitanul nejucător, Radu Rizescu, a spus că ar fi bine să ne întâlnim cât putem de des ca să încercăm câteva simulări de concurs. A fost mai greu, pentru că Julia locuieşte în Franţa, iar Zoltan are câteva obligaţii care nu-i permit o prezenţă continuă în Bucureşti. Chiar şi în aceste condiţii am reuşit să ne strângem în formaţie completă de două ori, iar de încă trei ori am performat în formulă redusă. Concluziile le vom trage după concurs. Până atunci, vreau să vă spun doar că nu-i deloc uşor. Sunt soiuri care, deşi diferite, au tendinţa să se manifeste aproape identic, sunt metode de vinificare care fac ca un vin de Lume Nouă să te ducă cu gândul la un toscan sau ca un Verdejo să te arunce în braţele Viognier-ului. Tot ce am degustat a fost în condiţii de concurs, iar cei care au făcut selecţia şi aranjamentul probelor n-au avut deloc milă de noi. Dar, la nivel de antrenament, nu ne-am făcut de râs. Ceea ce ne dă speranţe.

Am testat, în aceste sesiuni, peste 80 de vinuri. O medie de 16 vinuri la fiecare antrenament. Vinuri din colecţiile proprii, dar şi vinuri puse la dispoziţie de câţiva prieteni care au vrut să ne ajute. Şi ţin să mulţumesc pe această cale celor de la SmartDrinks.ro, Via Viticola Sarica Niculiţel, GastroLab, Infinity Drinks. Şi, bineînţeles, sponsorului prinicipal, Iconic Estate, care, pe lângă faptul că suportă toate cheltuielile de participare, a furnizat şi destule probe.

Comparativ cu celelate ţări participante, antrenamentele noastre nu reprezintă mai nimic. Cinci întâlniri faţă de cele minim 70 ale Chinei, de exemplu, 80 de vinuri încercate faţă de cele minim 500 ale belgienilor… Dar am constatat că suntem o echipă, că putem lucra împreună şi că, uneori, ne putem completa. Ceea ce nu-i puţin lucru. Cu puţin noroc, această echipă ar putea aduce vinului românesc un pic din ceea ce-i lipseşte: prestigiu şi recunoaştere. Noi visăm la asta!